rãzvan jigorea / respirã
1998


respirã,
respirã proaspãtul miros al lunii,
lasã-te mîngîiatã de ape, de ploi,
de nori,
trecînd, nepãsãtori.
lasã-te mîngîiatã de frunze si de
valurile înspumate, de vînt
si de albastru.
respirã, respirã parfumul lunii,
închide ochii
si gustã - cu voluptate -
gingasa adiere a tãcerii.
schitate mîngîieri,
mîngîieri în soaptã - ale tale
lacrimi,
ale noaste mîini,
în soaptã atingîndu-se, pe nestiute
întîlnindu-se...